Cum rămânem relevanți într‑un mediu de afaceri care se schimbă rapid
de Sorina Cucută Popa
Într‑o lume în perpetuă schimbare, pe ce ne putem baza ca să putem reuși, nu numai să‑i facem față, dar să și evoluăm, atât la nivel individual cât și organizațional?
Suntem într‑o continuă și tot mai rapidă competiție cu noi înșine, cu intenția de a reuși să realizăm ceea ce ne dorim, cu hotărârea de a coagula eforturile necesare pentru a transforma totul în realitate.
Și, în pofida încercărilor la care cu toții suntem supuși, dacă este să ne uităm doar la cele puternic disruptive ‑ pandemia, dezastrele naturale, războaiele care ne afectează în diverse moduri ‑ cred că este obligatoriu să nu renunțăm să visăm, să sperăm și să privim înainte cu încrederea că putem face lucruri frumoase spre beneficiul nostru și al celor din jur.
În acest context, trebuie să ne creăm oportunitatea de a reflecta asupra vieții noastre profesionale și a relațiilor noastre, în vederea evoluției care ne așteaptă în perioada următoare, fiind tot mai conștienți de faptul că lucrurile se schimbă cu o viteză uimitoare.
EMBA, o valoare ce nu poate fi atinsă prin nicio altă experiență de învățare
Prima dată când am scris în Ghidul MBA, am privit lucrurile din perspectiva apariției, evoluției și valorii pe care aceste programe de educație postuniversitară au adăugat‑o și continuă să o facă la pregătirea celor care se află în poziții de decizie. Faptul că le oferă acestora un cadru structurat de a continua să învețe și să îmbunătățească în timp real aspecte concrete ale activității profesionale în companiile în care lucrează, în mediul economico‑social pe care‑l influențează, este un rol esențial și absolut necesar în contextul actual.
Diferența pe care aceste programe o aduc este tocmai această legătură intrinsecă între o serie de informații noi, din domenii relevante, care sunt puse imediat în practică. Iar ulterior, discutarea experiențelor avute, a rezultatelor obținute sau a încercărilor repetate, uneori chiar a eșecurilor sau greșelilor făcute, îmbogățesc în mod real experiența comună a participanților, multiplicând‑o, adăugând astfel o valoare ce nu poate fi atinsă prin nicio altă experiență de învățare.
Cu toate acestea, este cel puțin la fel de important să realizăm importanța poziționării fiecăruia dintre noi în propria noastră evoluție ca persoane, dar și ca profesioniști, și astfel să reușim să ne cunoaștem pe noi înșine cât mai bine, pentru a ne da seama de ce anume avem nevoie pentru a evolua cursiv către ceea ce ne dorim, chiar dacă pe mai multe planuri. Iar acesta este un demers personal, pe care‑l conducem fiecare dintre noi în diverse moduri. Ar fi de preferat să o facem în compania unor profesioniști care să ne sprijine, oferindu‑ne un cadru în care să putem descoperi o serie de lucruri despre noi înșine, care să ne fie de folos în propria evoluție și pe care, ulterior, să le putem utiliza independent.
Știu că nu este ușor, dar există câteva perspective din care putem privi evoluția noastră profesională și relațională, care să contribuie la găsirea căii personale a fiecăruia/fiecăreia dintre noi.
De la VUCA la VUCAA
Am fost, suntem și vom fi într‑o perioadă de VUCA (Volatilitate, Incertitudine, Complexitate și Ambiguitate), care a caracterizat ultimele decenii, și asta înainte ca pandemia să facă VUCA să pară obsoletă.
În prezent, întreaga lume trece printr‑o recuperare plină de nesiguranță post pandemie. Sunt câteva fenomene care s‑au manifestat pe piața muncii la nivel internațional, respectiv „great resignation” și „quiet quitting”, provocări dictatoriale în presupuse sisteme democratice dintr‑o serie de țări, nivele în general ridicate ale inflației, efecte ale încălzirii globale cu consecințe teribile asupra vieții și economiei, ca să nu mai vorbim de serioasele probleme pe care le ridică conflictele din Ucraina și Israel.
Discutam recent despre faptul că „great resignation” nu a fost foarte prezentă la noi, în schimb „quiet quitting”, da. Oare de ce ?
Un alt aspect pe care nu ni‑l imaginam posibil până de curând, dar este întâlnit în realitate, deși în contrast cu declarațiile făcute la diverse forumuri, este cel în care ai contract de management/prestări servicii și, în mod unilateral, de pe o zi pe alta, ți se aduce la cunoștință o schimbare de responsabilități cu diminuarea de 25% a veniturilor (și nu vorbim de situații de neperformanță). Oare de ce?
Înregistrăm schimbări în privința modului de lucru: „great resignation”; echipe mai mici, încărcare mai mare; „gig economy”; erodarea încrederii și diminuarea sprijinului oferit ca urmare a lucrului la distanță; scăderea nivelului de cunoștințe și abilități ca urmare a fluctuației de personal; migrații geografice.
Realitățile organizaționale se schimbă, multe dintre posturile la care s‑a renunțat în timpul pandemiei nu vor mai fi reînființate, orarul de lucru și responsabilitățile pozițiilor sunt stabilite din ce în ce mai mult la nivel local. Evoluția tehnologică ne‑a transformat în permanenți învățăcei. Organizațiile sunt tot mai plate, bazate pe echipe care să funcționeze rapid pentru a face față concurenței tot mai acerbe. Declinul autorității ierarhice e tot mai vizibil, pe măsură ce cresc competența și gradul de cunoaștere al angajaților, e tot mai acută nevoia de hiperspecializare. Și, peste toate acestea, în lucrul de la distanță este greu să stabilești orarul de început și de final.
Turbulențele geopolitice cu consecințe în depășirea limitelor geografice și extinderea piețelor muncii, digitalizarea excesivă a aspectelor operaționale determină o nevoie tot mai mare de angajați în servicii bazate pe cunoștințe și roluri de suport, recompensele pentru loialitate și dedicare sunt considerate că reduc motivarea și nu servesc încurajarea performanței. Grijile referitoare la volatilitatea și incertitudinile din jur ne fac să vrem să performam mai mult decât este de așteptat, să lucrăm ore în plus pentru a ne asigura pozițiile, pentru că, nu‑i așa?, senzația noastră de siguranță și stabilitate a scăzut și încă scade pe zi ce trece. Toate aceste schimbări (și multe altele) ne arată că suntem într‑o perioadă extraordinar de anxioasă, ceea ce a determinat ca unii specialiști să o numească perioada VUCAA (al doilea «A » provenind de la Anxietate).
Evoluția profesională, mai mult despre viteză decât despre direcție
Prin urmare, în tot acest context, este evident că modul în care ne raportăm la cariera profesională este diferit de cum o făceam acum câțiva ani. Progresul vocațional și profesional, un mod stabil de acumulare a realizărilor într‑un anumit domeniu, poate fi încă apreciat de mulți. Cu toate acestea, evoluția profesională acum este mai mult despre viteza schimbării decât despre direcția acesteia, iar asta caracterizează experiențele multor tineri angajați și antreprenori ai secolului 21.
De exemplu „gig work” care mai demult însemna un post de lucru „nedorit”, temporar sau un post pentru cineva care nu poate menține un loc de muncă pe termen lung, este astăzi considerat o bună adaptare la condițiile volatile ale pieței muncii, dacă nu chiar o preferință pentru un viitor apropiat. Sunt doar câteva elemente care determină schimbarea modului în care este privită evoluția carierei.
Evoluția profesională acum este mai mult despre viteza schimbării decât despre direcția acesteia. Un concept actual al acesteia trebuie să includă experimentare, adaptare, flexibilitate și oportunism (în sensul de a fi deschis și a acționa atunci când apar oportunități de schimbare/dezvoltare de interes pentru tine), mai mult decât determinare.
Astfel, ne uităm spre viitorul profesional, identificând un model de preferințe reflectat în deciziile de angajare luate de‑a lungul timpului, care ne ajută să ne ghidăm spre ce optimizări am dori să facem. Acești pași făcuți în carieră trebuie priviți ca învățăminte sau preferințe care ne vor aduce stabilitate în tumultul schimbării și motivație în incertitudinea care ne înconjoară; să continuăm să explorăm, să experimentăm și să facem față provocărilor.
Vedem că este mult mai multă volatilitate pe piața muncii ‑ spre exemplu „cinci poziții în trei ani” nu mai este o tendință neobișnuită în ultima vreme, încă este importantă motivația acestora.
Vedem mai multă incertitudine – sunt forme de angajare care oferă infinit mai multă libertate în a pleca sau a termina un contract.
Vedem mai multă complexitate – pare ca este mai mult o regulă decât o excepție să deții mai multe poziții în același timp sau să ai cumulul mai multor tipuri de responsabilități pe aceeași poziție.
Vedem mai multă ambiguitate – normele referitoare la ținuta de lucru variază, așa cum se întâmplă și în cazul așteptării referitoare la perioada de timp în care trebuie rezolvate sarcinile (programul 9‑17 pare atât de depășit!).
Și, în cele din urmă, vedem mai multă anxietate în privința integrării vieții personale și profesionale, ca urmare a schimbărilor de mai sus, determinate și de lucrul de acasă.
Cred că modificările rezultate din pandemie și din celelalte evenimente care au determinat schimbări bruște în mediul nostru înconjurător, afectează în mod foarte serios conținutul muncii noastre și contextul relațiilor noastre profesionale și personale.
Provocarea este majoră și nu există rețete
Lista transformărilor legate de natura muncii este lungă și tinde să se prelungească. Dezbaterile despre aceste transformări aduc în discuție teama asociată cu pierderea locurilor de muncă și exploatarea digitală în condiții nu tocmai legale, în contrast cu promisiunile de a crește flexibilitatea și de a crea noi poziții cu o componentă creativă mai mare. La fel cum, referitor la aspectul personal, sunt încă foarte multe dezbateri despre efectul lucrului de acasă asupra relațiilor personale, a menținerii nivelului sănătății mintale și a interacțiunii sociale, neuitând și de urmărirea rezultatelor profesionale.
Lista schimbărilor de dinainte de pandemie cuprinde: dezvoltarea de noi forme și organizații– telemuncă și echipele virtuale; dezvoltarea inteligenței artificiale, a roboților și automatizării; proliferarea lucrului pe cont propriu (freelancing) și a colaborărilor pe bază de contract; refacerea corporației tradiționale și diminuarea înceată a birocrației sau a contractului psihologic în care angajații valorizează siguranța și fac compromisuri în privința muncii pe care o desfășoară; răspândirea platformelor de externalizare către comunitate în vederea adunării de informații pentru a lansa produse sau a afla și testa idei etc.
Merită să luați în considerare câteva dintre aceste schimbări aparent identificate astăzi ca modalități de a vă gândi la cariera voastră de până acum, dar și ca să vă pregătiți mai bine pentru un viitor plin de necunoscut.
Provocarea este majoră și nu există rețete. Fiecare dintre noi are la îndemână o serie de resurse pe care le poate utiliza în a‑și construi calea către etapa următoare. Ceea ce cred că ne este absolut necesar în această călătorie este o minte deschisă, tăria și consecvența de a găsi răspunsurile la întrebările pe care ni le punem, conștientizarea nevoii de a ieși din zona de confort, dacă vrem să facem un nou pas și să învățăm să cerem sprijin, știind că nu ne suntem autosuficienți.
Și acum întreabă‑te: Cum ai fost afectat personal de aceste schimbări ?
|